Viitorul sună bine. Păcat că nu răspunde nimeni. Noroc, inconştienţă sau renume?

De strategii de marketing ati auzit? Dar de manipularea in masa? Ei, este bine sa stiti ca astfel de practici sunt aplicate si in cazul telefoanelor mobile. Personal, raman uimit cand merg pe strada si observ un copilandru de 8-9 ani scotand din buzunar un iPhone de ultima generatie, dotat pe masura, dand ceata unui biet om sarman de 35-40 de ani care abia daca foloseste un Nokia 1100.

Si nu-i rau ca le au, daca-si permit. Bravo lor! Pacat insa ca nu cunosc si dezavantajele detinerii unui astfel de "progres tehnic", ca sa citez o celebra persoana. Trebuie stiut faptul ca orice companie de telefonie mobila va spune mereu ca produsele oferite pot fi folosite de orice persoana, la orice varsta.

Iata care ar fi avantajele:

• un parinte care a cumparat copilului asa ceva va avea motiv sa nu-i mai cumpere nimic pe o perioada mare de timp (mama, stii, am dat multi bani pe iPhone si nu mai am si pentru jucaria asta);
• copilul poate fi verificat mai des de parinti (daca nu cumva raspunde la telefon doar iubitei/iubitului) :-);
• compania de la care a achizitionat "progresul tehnic" nu are decat motive de bucurie si implinire (va dati seama cum creste inima unei firme atunci cand observa ca pana si cei mici sunt interesati de produsele lor, desi, initial, au fost destinate oamenilor maturi?).
  

Iata insa care ar fi si dezavantajele:

• radiatiile pe care le emit telefoanele mobile pot sa aiba un impact negativ major asupra sanatatii celor mici;
• un telefon mobil de o asemenea performanta va spori dependenta copilului de acel aparat. Dovada o aveti la computere (putini mai stiu ce inseamna sa joci "Ratele si vanatorii" in spatele blocului cu prietenii). :-)
• nu in ultimul rand, mai auzi si reclamatii de la parintii inconstienti care-si inzestreaza odraslele cu lucruri scumpe si, apoi, dupa 1-2 luni, plang pe mesele sectiilor de politie ca le-au fost furate. Nu au si tupeu pe langa doza imensa de inconstienta?

Sa nu ma intelegeti gresit. N-am nimic cu parintii care cumpara copiilor asa ceva, insa, dupa o perioada de timp, ii auzi plangandu-se ca minunatii copilasi au luat-o razna, ca dau din picioare la un magazin pentru o jucarie scumpa, ca la scoala cel mai multumitor calificativ este suficient si ca la 14 ani e dependent de progresul tehnic.

Cine-i de vina? Copilul care nu face decat sa-si incerce norocul sau parintii care fac hatarul odraslei? :-)

Sursa foto: http://www.rring.ro/